Melcii

     Uneori unora carora vrei sa le faci bine, sunt rai si te lasa cu o belea cat toate zilele, gandi fetita cand vazu ca melcii adunati din gradina casei....
  Vazand ca vine frigul, miloasa cum era Albastrica se uita la multimea de melci cam nelalocul lor si fara aparare si mai ales la cei mici, care desi ii cam necajeau crinii si o necajeau pe mami, auzind-o ca ii numise si pacoste...
  -Ce pacoste pot fi melcii atat de neajutorati si fragili, casutele lor, cochiliile lor nu erau prea calduroase ! O sa-i adun si o sa-i duc in casa la caldura si o sa-i tin pana la primavara cand vine iar vremea frumoasa.
   Albastrica aduna melcii in galetusele ei pentru nisip si ii duse ii casa. Apoi veni din nou afara cu gandul ca sa mai adune.
   Culegea de zor la melci, grijulie sa-i ia intai pe cei mai mici, pui, credea ea,pana cand auzi vocea mamei.Era...simti ca ingheata...
  -Ce ai facut ? Vino imediat in casa!
  -Vin imediat mami, uite ajutam melcii sa nu inghete de frig. Ca sunt fragili si vine frigul.
   Mama statea in prag cu galetusele de jucarie in maini.In ele mai erau doar cativa melci. Restul , nerecunoscatori !...
  -Imi spui si mie unde sunt restul ? Inteleg grija ta pentru ei dar de unde sti tu ca au nevoie de ajutor. O sa vezi ce au facut!
  -Ce ma fac cu voi railor?spuse Albastrica cu lacrimi in ochi. Ce sa fac cu voi?
  Melcii plecasera din cele doua galetusi lasate, satui sa stea inghesuiti unul peste altul, lasand in urma semne baloase ale trecerii lor. Mai mult unii foarte sarguinciosi intrasera sub pat si trebuise scoasa mobila din camera pentru a fi stransi.
  Unora le placuse poate prea mult si nu se indurasera sa plece, ca nu-i mai gasi nimeni.
Mama a pedepsit-o un timp si Albastrica nu a mai vrut sa stie nici de melci si nici despre puii lor. Fetitele inimoase fac asemenea greseli. Numai cu tata a avut probleme, fiind mai sever, dar si el zicandu-i ca asa e firesc, ca el o iubeste cel mai mult.