Poveste

     Fetita tinea mult, dar mult de tot la cartile ei cu povesti si poze colorate frumos si stia aproape totul pe de rost, stia ce spunea mama cand ii citea si pe fiecare pagina aveau cartile desene.
  -Mami ! Hoata asta mi-a furat cartea si uite ce a facut cu ea ! A pus seminte in pagini si acum iepurasii sunt tristi ca nu mai sunt impreuna.
  -Ce ai patit de strigi asa, suntem pe strada si se uita toata lumea la tine. Acum esti fetita mare, poti sa explici, sa vorbesti politicos si sa intrebi.
  -Mami uite-l pe Puf Pufos pe cornetul cu seminte. A rupt-o si uite ce i-a facut cartii mele, spuse printre lacrimi Albastrica.
  Of  Doamne spuse mama, nu ti-a furat nimic. Cartea ta e acasa si sta pusa frumos.
  -De ce e la ea Puf pufos al meu?
  -Nu e la ea, e si el acasa, a rupt alta carte la fel ca a ta si...
  Cum sa o rupa ? Nu ai spus tu ca au suflet si le doare daca nu sunt pretuite, citite cu atentie si ca sunt nemuritoare...Mami !?
  -Cucoana ia fata de aici, nu stiu ce are, o fi a matale dar parca e cam ..si tiganca facu semnul ca ar fi nebuna.
  --E fata mea, puiul meu cel cu suflet minunat si frumos. Si atunci vazu la micuta, flacara aceea ce o au numai unii si isi lua puiul gandindu-se ca Albastrica...asa va fi, va rascoli sufletele si va avea aceea noblete sufleteasca ce o vezi rar. Si nu va conta daca va fi saraca sau bogata cat timp ea are are un har de la Dumnezeu si cu un suflet ca al ei......Mama era acum pe ganduri si fetita ei isi stergea ochisorii de culoarea aceea cum rar vezi si zambea. Puf Pufos al ei era cu familia lui acasa.