Tara soarelui rasare

         Povestile spuse de bunica fetitei ii inflacarau mintea micutei si calatorea ca intr-un vis...
  -Bunii te rog spune povestea cu Tara soarelui rasare ! Te rog ...
  -O sti ca ti-am spus-o de foarte multe ori. Tu si capsorul acela al tau, faci in asa fel ca totul capata viata si nazdravana cum esti, ai sa ma bati toata ziua la cap, ba de una, ba de alta...
    Se zice in poveste ca Soarele era un print si pornea dimineata intr-o calatorie fermecata, luminat de toate razele fermecate date de o zana care vroia ca finul ei sa straluceasca ca nimeni altul si chiar toate hainele lui erau din aur. Dar tocmai de aceea toti se ascundeau cand trecea el ca sa nu fie orbiti de lumina mult prea puternica si nemaintalnita. Si printul se simtea din ce in ce mai singur, desi vedea locuri minunate, se intrista curand cand vazu ca oamenii nu mai munceau asa si cand lumina el cu razele vrand sa dea mai multa caldura si sa spuna ca soseste, se ascundeau pe unde puteau ca sa nu li se ia vederea. Si azi asa, maine asa pana printul se duse la zana rugand-o sa-l duca undeva la rasarit si sa-l lase printre oameni dar sa nu mai aiba asemeanea probleme. Mai mult sa poata sa invete oamenii ce stia el.
   Daca asta vrei asa o sa fie, spuse zana si el se vazu intr-un loc plin de oameni care munceau si vru sa-i invete cate ceva.
  -Lasa-ne in pace cu invatatura ta cu tot ! spusera aproape toti si printul hoinarea acum printre ei,  negasindu-si rostul. Neputand sa traiasca asa merse din nou la nasa sa si o ruga sa ii faca lui singur o lume, chiar daca va fi singur, va fi fericit, apoi va calatori peste tot.
  Zana il lasa sa faca ce vroia el, ii dadu inapoi razele si hainele si o trasura fermecata cu cai inaripati si ei de aur, ca sa se departeze de pamant si oamenii sa nu se ascunda din calea lui, ci sa se bucure ca ii lumineaza si ii incalzeste. Tara lui se numeste Tara Soarelui Rasare si de acolo pleaca el dimineata, in fiecare dimineata si apune seara, lasand si pe sora lui, Luna sa straluceasca in valul ei de noapte.
  Uite bulgarasul meu de cunoastere ca ti-am spus inca o data povestea si tu ai stat acum cuminte, ceea ce ma mira la tine.
  -Bunii, eu am fost printre oamenii aceia pe care printul vroia sa-i invete, ce stia el si am invatat si acum ies afara la copii sa ii invat si pe ei.
 - Doamne apara si pazeste, spuse bunii ! Ce vorbesti tu puiule! Sa nu spui nimanui nimic, ca patesti ca printul pe care nu-l baga nimeni in seamna. Doamne apara si pazeste, auzi la puiutul acesta de om!
Cunoasterea se dobandeste prin studiu si in mult timp.
  -Nazdravana aceasta mica, draga lui bunii, draga!