O fetita speciala

Albastrica vazu in vecini o fetita diferita si nu intelegea si nu gasea explicatia acestui lucru. Nu intelegea si pace!
   Fetita acea nu putea sa mearga si statea intr-un carucior cu roti care era impins fie de mama fetitei, fie de fratele ei. Avea tot ce-i trebuie sa mearga dar nu putea si era o fetita frumoasa. Nu putea sa stea in picioare, sa mearga si nici un pas nu reusea sa faca.
   Albastrica nu o intrebase pe fetita, pana atunci de ce nu face ca ea de toate. Si cand se duse si ii puse aceasta intrebare aceasta nu-i raspunse. Oare o fi suparata pe ea? gandi Albastrica. Nu avea de ce sa se supere, ea nu-i facuse nimic.
   Ar fi aflat imediat ce se intampla daca ar fi intrebat-o pe mami sau pe bunii. Dar ea vroia ca ea sa afle singura,  lua chiar si o carte dar si acolo vazu numai copii alergand si jucandu-se.
  -Blaky vino la mine, chema ea catelul si spune-mi tu daca sti de ce fetita aia nu merge.Tu esti destept si prietenul cel mai bun si nu o sa spui nimanui ca eu nu stiu.
  Blaky latra de doua ori.
 -Adica nu sti nici tu, nu ti-a spus atunci fetita cand te-a luat in brate si ai latrat la mine sa nu te iau de la ea.
 -Ham ! spuse Blaky in semn ca daca se poate o ajuta si porni dupa Albastrica dand din coada. Erau prieteni buni si erau nedespartiti.
  Albastrica se gandi ca atunci cand va creste va invata ea mai mult si va face ea bine pe micuta ei prietena. Pana atunci....Si fetita uita si canta un cantecel vesel.