- Am obosit ochii de atata citit, draga mea si ma dor acum. Esti mare si o sa
dormi in seara asta fara a-ti citi povestea urmatoare din carte. Se poate, sa o
sti ca vad ca e cea cu sirenele fermecate si te las sa te uiti la poze. Apoi
sa te culci !
Si bunii ii ura noapte buna si pleca. Fetitei ii placeau
povestile ca nimanui altcuiva si s-ar fi bucurat sa auda pe bunii, cu vocea ei
care te facea sa adormi. Se uita pe poze la fetele sirene....deodata ii
paru ca ii zambesc si apoi ii fac cu mana.
Albastrica le facu si ea si
apoi alerga spre ele prin nisipul fin. Acolo langa apa, pe o stanca stateau
trei fete atat de frumoase ca nu mai vazuse fetita altele ca ele.
Cand
se apropie de mal vazu ca aveau cozi de peste in loc de picioare. Parul il aveau lung si aveau tot felul de
podoabe care i-ar fi placut si fetitei.
- Vino cu noi si o sa-ti dam si tie
ceva sa pui in par, zise una din ele ! Sa iti aratam ce comoara avem in
ocean.
-Cum am sa pot sa inot eu cu voi si prin ocean sa respir ca
un peste , sunt o fetita nu vedeti !!?
-Poti daca vrei, ai sa vezi ca
poti, zisera ele toate deodata, poti !
-Daca ziceti voi !
Fetita vazu cu
uimire ca are si ea coada de sirena si intra dupa ele in apa si vazu ca nu se
mai temea de loc ca altadata. Mai mult stia sa inoate si inca bine.
Sirenele se indreptara spre o corabie scufundata si ii aratara un cufar.
-Poti sa iei de aici ce vrei tu si sa iti pui la gat sau in par ca noi.
Albastrica lua o agrafa minunata cum nu mai vazuse si si-o puse in par.
-Esti tare frumoasa cu ea ! spusera sirenele..........
Dimineata fetita se
trezi cu parul cam ud si cauta cu mana sa vada daca mai are in par agrafa
data de sirene. Era acolo si fetitei ii placu mai mult acum ca vedea ce bine
ii sta.
-De unde ai agrafa asta Albastrico ? intreba mama
ingrijorata, vazand ca e din aur si are si o piatra scumpa pe ea. De unde o
ai ?
-De la sirenele din cartea de povesti mami si sa sti ca
mi-au daruit-o nu am luat-o eu singura.
-Auzi ce spui, de la sirene ? Cum
ai vazut tu sirene pe aici sau in alta parte ?
In poveste se poate ca e
totul neasemuit, dar aici!
Mami se gandi ca poate bunii ii daduse agrafa
fetitei ei, apoi uita de agrafa, ca nici fetita nu o punea in par.
Am gasit-o eu intr-un sertar si
m-am gandit sa va spun si voua povestea ca daca am deschis sertarul acesta
numit aduceri aminte.........
Trebuie sa stiti ca micutilor li se daruieste uneori
cate ceva si noi credem ca au luat ei. Ceea ce nu vedem noi ei vad si traiesc
din tot sufletelul lor curat si inca o data va spun ca minunile noastre
de copii sunt lumina din viata si rostul fiecarui pe pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu