Tara dincolo de nori

    Pornise vantul sa bata atat de napraznic si norii negrii care stapanisera cerul fugeau manati de puterea lui si dupa rapaiala ce urma, fetita crezu ca se prabuseste totul. Era tare rau afara si daca incercai sa vezi pe geam tresareai imediat cum limbi de foc luminau dintr-o data cerul si un zgomot asurzitor se auzea apoi.
  - E furtuna acum si va ploua si maine dar se vor linisti norii si nu vor mai fi atat de maniosi. Se cearta intre ei si de asta e urgia asta ! glumi mama ca sa-i explice fetitei ce se intampla. O sa se impace ei, ai sa vezi, nu stau suparati mult timp.
  -Dar de ce se cearta mami ? nu ai spus tu ca cearta nu rezolva nimic si pana nu spun clar si raspicat ce fac si de ce au gresit, nu se termina. Ei tipa, nu vorbesc !
  -De asta exista expresia "tuna si fulgera" si eu nu vreau ca oamenii sa tune si sa fulgere ci sa vorbeasca.
  -Tu imediat sa te pregatesti de culcare ca vei adormi aici si ai inceput sa cresti si nu te mai pot lua in brate.
  -Ba sa ma iei mami ca sunt puiul tau si vreau sa ma duci asa la culcare si sa citesti o poveste.
   -In seara asta nu iti citesc ca esti aproape adormita si cazi din picioare !
   Fetita se duse la culcare cam fara tragere de inima si mami o pupa pe frunte ca de noapte buna si spuse ea rugaciunea in locul micutei care adormise.
   -De ce va tot certati si iar va certati si faceti atat de mult zgomot railor ! striga fetita la norii furiosi care nu se oprira nici atunci. Liniste!! Sa nu va mai aud, striga cu lacrimi in ochi fetita.
   -Ce faci aici si de ce ai venit la noi micuto, de ce strigi la noi ?
   -Ca sa ma auziti si sa taceti odata ca nimeni nu poate sa doarma din cauza voastra, railor, se aude o asa zarva. De ce nu va mai intelegeti intre voi ? Voi nu stiti sa vorbiti cu calm asa ca mami si ca
bunii ?
De abia atunci vazu Albastrica ca era intr-o sala mare si norii erau asezati in jilturi de aur si ...totul era minunat, traiau intr-un palat de clestar si luminat de raze stravezii.
   Se freca la ochi, poate visa, ca prea ii era somn.
  -Acum imi spuneti de ce va certati voi si nu puteti sa va linistiti. De ce  ? intreba copila.Totul se poate rezolva cu calm, zise ea vorba lui mami,calm, bucurandu-se ca nu o uitase.
  Vezi si tu scaunele pe care stam ? Zefir a cerut scaunul mai mare, cand mie mi se cuvine, auzi Albastrica un glas puternic, mie si nu alcuiva ca sunt mai puternic. Eu sunt Norosul si de aceea il vreau.
 - Pai stiu si eu ce sa zic ? Cand pleci sa colinzi prin lume, cine sta pe el ?
  -Sa nu stea nimeni, absolut nimeni nu are acest drept.
  -Vezi ca daca nu ai fi atat de egoist s-ar rezolva totul. Lasa-l si pe el,apoi va sta pe altul si asa mai departe. E foarte usor!
  Uite ca si eu vreau un scaun sa stau cu voi si apoi trebuie sa plec acasa ca daca nu ma gaseste mama in pat...
  E minunat si e atat de frumos! Va multumesc ca nu va mai certati!
  Furtuna trecu la fel cum incepuse sau poate fetita facuse ceea ce visase. Eu nu voi sti niciodata ! Cand apar furtunile e bine ca un pui de om sa intrebe nevinovat : "De ce va certati ?" si poate toate furtunile oamenilor mari s-ar potoli ca prin farmec. .