Fluturele

     Era atat de frumos in gradina si bunii ii pusese o patura la umbra ciresului si cand fetita se uita la minunile din pom, la bogatia aceea de fructe ii lasa gura apa. Totusi fetita era mult mai atrasa de ceva si se uita tot timpul dupa fluturii de toate culorile care se asezau pe cate o floare si apoi pe o frunza si zburau mai departe in lumina puternica a soarelui,de nu putea sa-i mai urmareasca.
   -Vad ca tot iti plac fluturii si te uiti la ei, au ceva frumos si fragil in acelasi timp si te intrebi daca poposind ei pe o floare, aceasta sau fluturele e mai frumos.
   -Bunii, ai spus tu singura si sa nu spui acum ca nu, ca fiecare e frumos in felul lui, sa nu caut sa compar. Pe mine de ce nu ma lasi sa spun ceva despre cineva ! Nu e acelasi lucru ?
  -Ba da si o sa vezi ca ma las si eu cateodata furata de frumosii astia si vorbesc doar asa..Stai sa-ti spun povestea si ai sa vezi singura.
   Uneori cel fragil uita ca libertatea de a-ti arata asa tuturor frumusetea nu e un motiv de a uita ca exista unii carora nu le pasa cum arati si libertatea de a arata asta, poate fi scump platita.
  -Ce tot spui bunii, ca nu te mai inteleg deloc?
  -Lasa tu puiule asta, m-a luat asa gandul si m-a purtat si am spus cu voce tare, lasa asta, uite povestea despre un fluture.
   Zbura si se lasa pe cate o floare vrand intai de toate sa vada care e mai frumos, el sau floarea.
  -Sunt frumos ca nimeni altul  !striga fluturele si colinda pe camp ca o splendoare ce era si trebuie sa recunoastem ca era cum zicea el, frumos.
  -Frumos, cel mai frumos sau nemaintalnit de frumos ! se trezi Albastrica din visare. Cum sunt eu cand ma imbrac cu rochia albastra si imi pui tu funtite in par ? Sau ai uitat ca spui ca sunt frumusica foc.
  -Sa zicem ca nemaintalnit de frumos si gata ! spuse bunica parca vrand sa opreasca povestea, sa zicem....
  Si toate gazele auzeau cum se lauda, cum canta si il vazura cum zboara haihui de colo, colo.
  -Poate ca si eu sunt tot o floare gandi fluturasul cu aripile intinse pe o boare de vant, o floare minunata care are aripi. Uita de tot si in primul rand ca pentru unii frumusetea nu inseamna nimic.
O pasare plecata dupa hrana penru puii golasi, abia iesiti din ou, prinse fluturele din zbor si bucuroasa il duse la cuibul ei, fericita ca gasise ceva cu care sa astampere macar foamea unui pui. Pleca apoi pentru ca ii cuib avea patru si ea era o mama buna.
    -Bunico dar eu vroiam ca fluturele sa nu fie mancat, sa il lasi sa zboare sau macar sa spui ca nu sti ce a patit, zise trista fetita. Acum nu mai e o poveste care imi place, puteai sa zici ca era printul fluturilor si traia vesnic.ce zici ? il lasi sa traiasca data viitoare cand mi-o spui ?
  Totul era frumos atunci si fetita parca nu vroia sa auda ceva sa o intristeze. De parca ar fi stiut ca ceea ce traim in copilarie nu se mai intoarce si ferice de bunica Albastricii care stiuse sa pastreze intr-un coltisor de suflet o aducere aminte, o clipa de copilarie si sa istoriseasca o poveste.