O poveste

       Uneori ceva nebanuit se intampla si Albastrica stia ca ea e un copil istet, care daca vroia ceva.....
   In capsorul acela se faureau ganduri, care mai de care mai nastrusnice si  reusea orice vroia. Din orice aparea ca intr-o poveste, ca o minune ceva ce uimea pe ai ei si nu numai.
  -Stiu sa numar, gandi cu voce tare, poznasa noastra. Mama stiu sa numar !
  - Bineinteles ca sti, ai sa inveti din ce in ce mai mult. Acum mananca si stai linistita.
   De parca ar fi reusit ea sa stea vreodata cuminte, sa nu se tot foiasca si sa invarta de colo, colo.
   -Nu vreau sa invat, sa tot intreb, vreau doar sa stiu. Vreau doar sa stiu ! De parca celor care nu invata li se intampla ceva. Nu mai cresc ? Stiu eu ca nu patesc nimic, nu sunt transformati in magari cum zice tata.
   -Of doamne si fata asta a mea ! spuse mama si continua in bucatarie treaba inceputa. Mereu e ca un clopotel care te trezeste din toate si tulbura totul cu tumultul ei. Nu are stare!
   -Mami eu vreau sa stiu totul, dar nu vreau sa invat.
   -Daca nu inveti, nu o sa sti si gata spuse mama. Cum altfel ai vrea dumneata, domnisoara. Si sa nu te mai aud ca spui prostioare.
   -O sa visez la noapte, dimineata voi sti totul. Stia fetita ca vise maiestre o purtau spre lumi miraculoase, de poveste, ,cu puteri magice ce faureau ceea ce atat de diferit de lumea reala imagina a doua zi mintea fetitei.
  Si sa te tii, cate povestea ea oricui o asculta, in special lui bunii. De parca avea un dar si o putere,de aceea in acea seara se culca cu gandul la invatat, la numarat, mai departe de numarul degetelelor......
  - Doamne ce fapturi mititele zise fetita ! Cati sunteti ?
  -Suntem multi si suntem pitici fermecati, acesta este satul nostru si ai venit la noi pentru ca ti-am ascultat dorinta si te vom invata sa numeri.
  -Numar dar numai pana la zece si ma si incurc uneori. Acum vreau sa trec de zece si sa numar toti iepurasii din cartea mea. Dar nu pot de parca trebuie sa sar peste un gard inalt, parca unsprezece trebuie sa vina apoi, ca mama spune mereu ca atatea mere curata pentru placinta ei.
  -Esti tare, tare nazdravana si uite cantecelul tau si o sa numeri din ce in ce mai bine. Canta cu noi!
        Am curatat 11 mere ca sa fac o placinta
       Douasprezece ciuperci am in cos
       Sunt treisprezece flori...pentru mama
       Paisprezece lebede vezi pe lac
       Cinsprezece rate ....mac,mac
       Broscute pe mal,saisprezece
       Ce de brotaci!
       Saptesprezece pasi fac pe carare
       Numar optsprezece copaci
      Ajung la nouasprezece imediat
       Douazeci vine iute, iute
      -Vezi ca am terminat! spusera in cor piticii si asa numarand florile,copacii si chiar pasii si poti sa canti numarand,o sa inveti mai cu avant si nu ti seva parea greu deloc.
     Cu mirare fetita numara pasii, florile si era tare vesela....
    -Albastrica, trezeste-te somnoroaso spuse mami. Ai dormit bine puiule? intreba mami.
    -Mami stiu sa numar si pot sa-ti dovedesc..11,12....20.
  Doamne ce copil mai am si eu, spuse mama. Auzi sa stie asa dintr-o data. Probabil ca stia, dar ne-a pacalit pe toti ca sa o mai invatam. Probabil a prins din zbor, ca tare isteata mai e !