Albastrica

  La fel ca fetitele de varsta ei si Albastrica avea in mama ei modelul. Ca mama vroia sa arate cand va fi mare, ca mama va fi de harnica si desteapta.
   Un singur lucru nu-i placea si stia ca ea nu-l va face. Mama facea zilnic curat, schimba cate ceva prin casa, de parea mereu alta, era frumos si curat, e drept, dar fetita nu intelegea de ce asa trebuia sa faca mama mereu, ca era totul cum trebuie.
    Mama ii spunea ca nu trebuie sa puna atatea intrebari, sa o ajute si sa nu mai se foiasca atat.
    Albastrica trebuia sa stearga praful si zilnic si ea credea ca de aceea praful se obraznicea si revenea atat de repede ca mama ii daduse nas si el vedea ca are locul liber pe mobila. Daca l-ar fi sters mai rar, la trei zile odata, el si-ar fi vazut lungul nasului si nu ar fi revenit asa repede inapoi.
     Mama nu se abtinea sa nu zambeasca. Apoi venea randul florilor sa fie udate si aici fetita comenta dar le uda.
     Florilor nu are cum sa le fie atat de sete si pamantul lor sa se usuce atat de repede, spunea fetita dar stia ca mama o lamurise dar ea tot carcotea.
     -De ce eu nu cresc mai repede daca e vara ? Ca ma tot masor la tocul usii si nu se vede, ieri m-am uitat si tot atat eram.
    Pe undeva se vedea ca fetita ar fi vrut sa nu faca nimic si cauta asa nod in papura, doar- doar mama va zice sa lase tot si sa plece afara la joaca. Numai sa o lase in pace !
    Mama era rabdatoare si stia ca inauntrul fetei ei e o fetita de toata isprava dar si nazdravana si iscoditoare, numai sa stie cum sa o ia.
    Isi auzi fetita spunand asa ca o poezioara :
           Mama ca o furnica munceste,
           Nu vrea sa stea deloc,
           Tot timpul roboteste
           Si e buna, frumoasa foc.
           E mama si eu sunt a ei,
           Mult as vrea sa seman cu ea,
           Cu mama, harnica cum e ea.
  -Albastrica vino cu noi, strigara furnicile !
  -Si voi munciti toata ziua ? Ce duceti acolo, le intreba fetita, mirandu-se ca ca piticile carau o frunza pe care aveau o bucata de fagure de miere.
  -O ducem puilor ca a cazut din scorbura cand Mos Martin a dat iama la mierea albinelor.
  Albastrica vazuse ca mama ei era ca furnicile ce aveau grija de puii lor si stia ca datorita mamei si linistii si casei lor primitoare, atunci cand venea seara ea putea sa colinde lumi de basm si vis.
   Adormi si simti cum mama o saruta si ii spune noapte buna, stia ca maine nu va mai sacai pe mama cu atatea prostioare. O va ajuta si ea din toata inima, pentru ca atunci cand va creste sa fie exact ca mama.