Sunteti nerabdatori sa vedeti ce s-a intamplat dupa revenirea imparatului ? Nu o sa va fac sa asteptati mult pentru ca o sa vedeti pe data.
Butoias insotit de calatorul imbracat saracacios si neras, tras la fata si imbatranit, de nu-l recunostea nimeni, au mers inapoi spre castelul imparatesc. Cu greu, din pricina grasutului nostru, care gafaia si se ostenea peste masura. De parca isi dadea duhul, ce mai.
Si cu opinteli si eforturi extraordinare, mergea. Isi aduse aminte Butoias, ca el fusese un flacau pe cinste si nu unul care sa stea degeaba si fara rost. Si ce mai ofta de amarat ce era si cum mai ii picurau lacrimi din ochi, acum ca parca i se luase un val de pe ochi si se vedea cum isi ruinase sanatatea si se transformase intr-un om imens, ca un butoi.
Imparatul zambea in sinea lui, gandinduse ca baiatul unul de isprava, cu suflet bun, nu ca podoaba de fecior al lui.
Ce o sa-l mai mustre si ce o sa-l mai astepte pe acesta, numai sa ajunga acasa. Sa vada el numai ! Auzi sa transforme copiii in fiinte grase si lenese. Nu semana cu el sau cu mama lui. Nu vazuse la ei astfel de lucruri. De unde luase o asa prostie, gandea imparatul necajit si innegurat in suflet.
Se facu noapte si adormira, blanda luna trimitea pe deasupra valului, un manunchi pal de lumina. Baiatul visa ca alearga si se joaca, visul orcarui copil cand doarme.
Imparatul nu putea pune geana pe geana din cauza supararii si a gandurilor care napadeau. Ce sa-i faca baiatului sau cand se va intoarce. Il mai va gasi in viata, ca daca era la fel ca Butoias, dar poate si mai gras, nu-l va mai salva de naravul acesta periculos si aducator de rele.
Auzi sa lase el sa se intample una ca asta. Nu trebuia sa-l lase sa hotarasca treburile imparatiei un copil. Crezuse ca imparateasa si slujitorii, dregatorii de la curte, vor sti sa-l indrume si povatuiasca.
Atata nenorocire nu se intamplase de cand lumea. Se gandi ca se mai poate face ceva si o sa fie timp pentru toate, ca unui copil i se pot da sarcini, potrivite varstei. In sinea lui imparatul se invinuia amarnic, ca doar nu un copil trebuia sa hotarasca treburile imparatiei, iar el sa nu se fi razboit asa amar de timp.
Mai buna lectie ca in prizonierat nu primise in viata lui. Vazuse cum soldatii prizonieri se ajuta intre ei, se apara de ostenii veniti sa-i chinuie si sa rada de starea rea in care se aflau.
Niciodata nu va mai porni razboi impotriva cuiva. O sa-l iert si pe feciorul asta nechibzuit dar intai ii voi da o lectie s-o tina minte toata viata, gandi imparatul. Apoi somnul binemeritat il prinse si pe el si se trezi numai cand incepura a canta cocosii, semn ca ziua incepea cu freamatul ei.
Il trezi si pe Butoias si pentru ca erau aproape sa ajunga acasa, il sfatui sa nu spuna ca l-a gasit, chiar daca ceilalti vor rade ca a venit la fel cum a plecat.
Aratand el a om simplu, fu pus la fel ca ceilalti la munca. Era slabit si abatut si munca il facea sa-i fie si mai greu. Ar fi vrut sa strige in gura mare, sunt imparatul, dar trebuia sa-l pedepseasca pe feciorul lui. Stiind ca venea ziua lui de nastere si va implini 18 ani, vru sa vada daca respecta legea si se pune si el pe treaba.
Timpul trecu in goana si feciorul imparatului se vazu nevoit sa faca ca ceilalti. Numai ca el vru sa spuna ca nu are atati ani, ci cu unul mai putin.
Cel ce va mai avea curajul sa spuna ca a facut 18 ani, va fi alungat, sa se duca unde o sti. Ca legea e facuta stramb, vedea el bine acum, dar nu putea sa o mai dreaga.
Ce de daruri o sa mai primeasca si ce ospat o sa urmeze,gandea el. Sa incerce cineva sa-i zica ca e mai mare, o sa vada el cine va indrazni.
Imparatul vazu trist ca nici acum baiatul lui nu se indreapta, nu-i vine mintea la cap, cu ce mai flacau se pricopsise si el.
O sa-i dea o lectie de o sa-l tina minte toata viata ! Lenesul si nerusinatul, gandi trist imparatul nostru.
La masa imbelsugata, imfulecau toti de se zicea ca se sfarsise lumea. Imparatul se gandi ca acum e momentul.
Lepada hainele saracacioase si se imbraca cu un rand de straie imparatesti, pe care i le aduse Butoias, care se facu vrednic si incepuse sa si slabeasca.
Si cand petreceau ei fara sa le pese si erau cu burtile doldora, aparu in usa salii tronului, strigand la toti, sa iasa afara ca de nu unde le stau picioarele le vor sta si capetele.
Sa vedeti cum se mai ingramadeau grasutii nostrii pe usa, toti odata, de spaima se rostogolira pe scarile palatului, ramasera pe jos, de rau ce li se facu.
Feciorul lui, inlemni cu un pulpan de curcan in mana. Nu mai putea mesteca nici carnea din gura, de era sa se innece si sa plece pe lumea cealalta.
Imparatul il tintui cu privirea, spunandu-i raspicat ca de maine baiatul va munci cate o luna, la toata lumea fara a lasa pe cineva. Ca de iertare nu poate fi vorba.
O sa ma intrebati daca stiu cum arata baiatul si cum a muncit. Asta e o alta poveste si o sa o spun altadata.
Noapte buna copii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu