Buna seara copii !
Va aduceti aminte de eroul nostru, de Butoias cel durduliu. Ei bine a trecut putin timp de cand a revenit imparatul acasa, dar se cunoaste. Butoias e dregator la curte si a demonstrat ca imparatul nu s-a inselat in privinta lui.
Baiatul rusinat de toate ce facuse, s-a dus in primul rand la parintii lui si le-a cerut sa-l ierte, spunandu-le ca o sa se indrepte si o sa munceasca, mai mult ca o si invete, o sa recupereze tot ce a pierdut cu irosirea timpului si statul degeaba.
Asa ca nu ne-am fi asteptat ca cineva care a stat atata timp, nefacand nimic va intelege si va face acum ceea ce e bine si sanatos ? E atat de dificil ca un om mai implinit, cu greutate mare, ca Butoias al nostru sa faca efort.
Nimic nu l-a oprit si el incepuse sa faca totul din ce in ce mai usor. Era primul semn ca lucrurile se indreapta, pentru ca le facea cu drag, vrand sa fie util. Nimeni nu ii mai zicea Butoias ci pe numele lui, Tudor, asa ca flacaul se simtea ca nimeni altcineva.
Cand fu chemat de imparat la curte, nu se astepta pentru nimic in lume sa primeasca asemenea cinste. Credea ca va fi mustrat la fel ca ceilalti si pedepsit. In sinea lui stia ca merita nu numai o pedeapsa, ci va trebui sa indrepte lucrurile.
Era mai mult suparat pe el, se putea imbolnavi sau si mai rau din pricina nesabuintei lui, mancatului fara rost, statului degeaba si pierderea timpului. Irosise doi ani din viata lui ani cand totul este minunat, cand descoperi lucruri ce apoi nu mai poti sa le vezi.
Parintii lui erau oameni buni si mereu il sfatuisera de bine, il mustrasera cu blandete, ii dadusera sa faca treburi usoare, pentru varsta lui. Asa se invata rostul in viata, auzi ca prin vis vorbele tatalui sau.
Nu trebuia prea mult ca sa nu se indrepte lucrurile in bine, venise totul exact cand se mai putea face ceva si nu era prea tarziu.
Copiii mergeau din nou la scoala, ajutau pe parinti in gospodarie si nu mai leneveau. Un timp le-a fost atat de greu si au si plans, s-au simtit rau de la atata imbuibare. Se vedea ca isi recapatara culoarea in obraji si se auzea larma si rasete.
Cand nu se aude ras de copii, inseamna ca ceva nu e in regula. Copiii arata ca totul merge minunat in locul respectiv. Daca ii vezi ca se joaca fericiti !
Acum sa vedem ce a mai facut feciorul imparatului. Nu am uitat deloc de el, ne gandim ca s-a pus serios pe treaba. Fiind enorm si gras ca un hipopotam, nici sa mearga nu a mai putut. Mai mult se tara.
Toate trebuia sa le faca singur, nimeni nu mai avea voie sa-l slujeasca sau sa-l ajute. Plangea cu lacrimi amare si o ruga pe imparateasa sa-i aduca de mancare.
Nici vorba sa se intample una ca asta, imparateasa rusinata ca nu a oprit prapadul si l-a alintat prea mult pe feciorul ei nasabuit, muncea si ea la toate treburile. O vedeai si la spalat de rufe, la bucatarie sau in gradina. La fel cu ceilalati, dar se vedea tristetea ce se abatuse asupra ei, nu-i dadea pace gandul ca ea nu facuse nimic.
Deocamdata baiatul ei nu putea sa munceasca, tot ce putea sa faca era sa indrepte cate putin din obiceiurile nesanatoase. Suferea enorm dar daca nu facea ceva, insasi viata ii era in pericol.
Imparatul nu uita de pedeapsa si se tinu sfat imparatesc ca sa se aleaga locul unde va munci feciorul de imparat. Dupa ce cugetara ei mult timp, se hotara ca feciorul de imparat va merge la parintii lui Butoias al nostru.
Acum nu-i mai spunea nimeni asa, dar il voi alinta asa, ca sa nu uitam ca raul ce-l mai rau se intampla cu voia noastra. Daca el s-ar fi opus legii aiurite si nesanatoase, nu ar mai suferit acum din cauza greutatii sale.
Ca ce ai pus in doi ani de mancat fara sa te gandesti ca esti om, nu ceva ce nu se poate, gandi Butoias, nu se poate slabi, uite asa, ca spui vreau. Ce de efort trebuie sa faci si ce dieta trebuie sa ti, mai scump de atat nu se poate plati nechibzuinta, spuse tanarul nostru in sinea lui.
Lua pe feciorul imparatului si-l duse la casa parintilor lui. Le spuse ca asa hotrasera toti si el se va intoarce la treaba lui de la curte.
De maine sa-l puna la treaba pe gras si sa il faca sa inteleaga ca e spre binele lui. Parintii lui oftara, aducandu-si aminte ce greu le fusese si cat incercara sa se impotriveasca vazandu-l pe Butoias cum manaca si nu face nimic. Parca nu era copilul lor, bun si silitor !
Ce s-a mai intamplat ? Povestea mea continua maine, acum e vremea de culcare.
Noapte buna dragi copii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu