Buna seara copii !
E timpul sa vedem ce facea feciorul imparatului si cum se descurca cu munca. Ca ii era greu sa mearga, dar sa faca treaba, si nimic nu-i reusea.
La inceput nu ne vom astepta de la el la prea mult si chiar ne vom gandi ca daca incearca va fi suficient. Ei bine, suntem curiosi cu totii sa vedem cum a reusit sa nu mai manace atat. Ca asa incepe o astfel de problema, era atat de dificil, atat de nemaipomenit de trupes, incat nu va puteti inchipui ca se va mai putea face ceva cu el.
Nu putea merge, nu putea sa se gandeasca la altceva decat la mancare, cum sa faca el sa manance si iar sa manance.
Cand mancarea devine singurul scop in viata, ne gandim si cat de trist era si cate probleme avea. Mai avea cosmaruri si i se parea ca mancarea crescuta la dimensiuni de urias vrea sa-l imfulece pe el. Ca sa se razbune, cei de la bucatarie care o pregatisera si muncisera atat sa-l sature mereu, urmau agitand polonice uriase si strigand, ca trebuie sa le gateasca acum lor.
Vedeti ce facuse ? Isi intorsese viata pe dos. In loc sa calatoreasca, sa studieze, la o varsta asa frumoasa, el era bolnav. Vroia doar sa manance, din ce in ce mai mult.
Stia ca parintii lui Butoias sunt oameni de treaba, dar tocmai de aceea il vor pazi sa nu aiba de unde face rost de mancare multa si nesanatoasa, vor face in asa fel incat sa munceasca si putin cate putin sa se vada ceva.
Numai feciorul imparatului nu vroia sa se ajute pe sine, vazuse ca ii vine rau de atata mancare dar tot vroia sa mai manance. Se gandea sa plece in lumea larga, apoi numai la gandul ca si sa mearga putin ii era greu, izbucnea in plans.
Ce sa mananc din tot ce mi se da, ca numai legumele astea mi se par fara gust si mi-e rau de foame, gandea si in sinea lui cauta cum sa faca sa plece de acolo. Mai mult se gandea ca ii sunase ceasul, foamea devenise cel mai greu de suportat.
Nici o clipa nu se gandea ca asta va trece curand si trebuie sa-si faca de lucru, sa uite ca vrea sa mannace cat 10 oameni odata.
Azi asa, maine asa, oamenii se pusera pe ganduri, daca nu se va vedea ca incepe sa slabeasca si sa munceasca, imparatul o sa-i mustre pe ei, iar pe Tudor il va alunga de la palat.
Se sfatuira ei si cautara sa gaseasca ceva ce sa vrea sa faca feciorul de imparat si daca nici de data asta nu va vrea, sa mearga la imparat sa-i spuna sa-l ia de acolo.
Il trimisera sa aduca apa de la izvor. Dupa doua ore de asteptare si fara apa de baut in casa, se dusera dupa el. Aici il gasira dormind la umra sub un copac, urciorul gol. Saracii de ei ce sa faca, se gandira ca data viitoare le va aduce apa. Daca nu a muncit in ziua aceea nici de mancare nu va primi. Sa se culce flamand.
Cand se intuneca, aparu si feciorul imparatului gafaind si tare ostenit, spunand ca i se furase urciorul si plecase dupa hoti sa-l ia inapoi. De aceea nu adusese apa, umblase toata ziua sa-l gaseasca. Altfel in ce sa aduca !
Oamenii nostri zambira si ii spusera ca aceasi hoti furasera si toata mancarea din casa, acum nu mai aveau ce sa-i dea sa manance. Oricat cauta feciorul nostru prin casa mancare, toata noaptea, nu gasi nimic.
Dimineata era mai mult lesinat de foame. Trebuia sa munceasca ca sa aiba ce manca si il trimisera sa scoata cartofii din pamant. Daca va strange cel putin un sac de cartofi ii vor coace cativa.
Pleca cu sacul in spinare, cu gandul ca ii va manca si cruzi de atata foame ce ii era. Dar ii era si greu si incepuse sa se faca cald, la umbra ii era mai bine, se aseza sub un pom din livada si iar adormi.
Ziua trecu grabita si se aseza intunericul cand grasul nostru se intorcea fara macar un cartof. Spuse ca nu gasise gradina si se ratacise in padurea din apropiere.
Parintii lui Butoias al nostru oftara si ii spusera ca nici ei nu aveau mancare ca atunci cand se dusesera la targ sa cumpere se ratacisera prin aceeasi padure si doar cu greu gasisera poteca si ajunsesera acasa fara nimic.
Ce lacrimi aparusera in coltul ochilor la nechibzuitul nostru, ce cauta iar toata noaptea macar o bucata de paine. Nu gasi nimic, asa cum mintea el ca sa nu munceasca, asa era si tratat el. Se facusera ca-l cred si ii dadusera sa manance la fel.
Maine o sa muncesc, altfel o sa mor de foame se gandi feciorul imparatului si planse din tot sufletul.
Sa nu va danditi ca oamenilor nostri nu le era greu, dar ii vroiau binele si alta cale nu era. O sa treaca ei si peste asta si parca nici somn nu mai aveau de mila grasutului nostru.
Dimineata ii gasi fara a mai sti la ce sa-l puna ca sa poata si sa vrea sa faca. Aveau mult de munca dar trebuia sa gaseasca ceva ce ar fi fost si usor de facut pentru flacaul nostru. Ca altfel era in zadar si iar va dormi toata ziua.
Aveau si morcovii din gradina de scos, sa ia un sac si cand il va umple sa se intoarca ca ei ii vor da sa manance. Se gandeau ca munca nu e grea, daca il va birui foamea, morcovii nu-i vor face rau.
Numai ca baiatului nostru cel lenes nu-i venea nici sa munceasca, se gandi sa mearga iar sa doarma, va culege din padure ciuperci si le va frige si va avea ce manca.
In loc sa mearga spre gradina oamenilor, grasul nostru intra in padure. Cum dadu de racoare, se puse pe dormit si sforait. Se vedea ca munca nu era de el si el de ea, cum s-ar zice pe la noi. Incepu sa viseze ca era in fata unei mese intinse si el imfuleca de zor, totul era nemaipomenit de gustos, nu legume coapte si fierte. Erau pe masa toate bunatatile pe care le mancase el, veneau in valuri, alte si alte platouri cu mancare.
Cum s-a ispravit aventura asta si cum a reusit feciorul imparatului sa iasa nevatamat din padure, o sa aflati maine seara. Acum va spun :
Noapte buna copii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu